miercuri, 25 august 2010
White Horse
Da...White Horse locul in care imi petrec cel putin 3 saptamani din cele 3 luni de vara...White horse aceea terasa unde mereu esti intampinat cu un zambet si o imbratisare atunci cand ai nevoie..de cele mai multe ori de la necunoscuti.White horse locul in care mi-am cunoscut acum mai bine de 2 ani cea mai buna prietena si unde an de an imi leg prietenii noi cu diversi omuleti de pretutinteni...din fiecare coltisor al tarii.Aici ma simt poate mai bine decat acasa...Mereu cand simt ca cedez ma gandesc la verile minunate petrecute aici...un simplu salt in timp si amintirile decurg atat de real de parca le-as trai din nou la nesfarsit.De ce ma simt mai bine aici decat in vama sau in orice alt loc?In primul rand oamenii de aici inca mai stiu sa traiasca clipa...sa se bucure de fiecare secunda si de fiecare melodie, animand astfel fiecare seara.In al doilea rand oamenii de aici inca mai simt, spera si viseaza si ce-i mai important nu UITA niciodata o figura sau omul care i-a ajutat.Mai am 5 zile de stat aici si deja ma gandesc cu tristete la cat imi vor lipsi diminetile racoroase pe terasa exterioara la un pahar de bere si discutand te mir ce cu lumea care refuza sa doarma sau rasariturile inorate privite de pe stabilopozi sau din gara.Locul asta ma face in ficare an sa-mi amintesc cine sunt si sa privesc lucrurile si in alte maniere.Aici am invatat ca nu exista LA REVEDERE ci doar PE CURAND pentru ca inevitabil te vei mai intalni cu oamenii de aici macar o data.Cred ca nici daca as vrea nu as putea sa vad acest loc cu alti ochii fiindca sunt sigura ca White-ul intr-un fel sau altul reprezinta pentru ficare in linii mari acelasi lucru.Anul acesta a avut ceva special si anume prezenta unor persoane care m-au facut sa ma mai departez un pic de problemele zilnice si de lucrurile dureroase...acelor persoane o sa le raman vesnic indoatorata.Ah si da sa nu uit...see you soon PROMIT!
luni, 12 aprilie 2010
Prin padure la Telega :)
Ziua: Sambata 10.04.2010
Ora:10:00 a.m-06:00 a.m
Locatia: nedefinita cu exactitate...ceva coordonate GPS
Protagonist: BMW R1100GS
Participanti la aventura: Sally ( BMW F 650), GRG-ul ( Kawasaki ER 500 ), Honda Hornet S si Kymco Quannon 125
Asadar sa incepem :
Sambata in jurul orei zece cele doua mandre Sally si GRG au venit la domiciliul meu pentru a ridica ancorele spre evenimentul sustinut de Harley ( test ride).Cu multa adrenalina si entuziasm am pornit inspre iesirea din Bucuresti, spre reprezentanta cunoscutului fabricant de motociclete.Ajunsi acolo, detinatorii celor doua mandre, cu ceva emotii la purtator, au scos la o tura de aproximativ 20 de minute 2 Electra Glide-uri.Cum era de asteptat aprecierile au fost pe masura greutatii de 375 de Kg pe care o cantareste motocicleta mai sus mentionata.Dupa incheierea turului ,s-au mai alaturat gupului nostru inca 3 motociclete care au imbratisat bucurosi ideea de a face un drum pana la Cheia.Full echipati pornim calare catre atingerea target-ului stabilit pentru aceea zi de sambata...Pe drum gasca si-a mai deschis bratele unui Varadero absolut superb.Sase motociclete, 8 oameni toti cu speranta ca vom ajunge fericiti la Cheia am continuat increzatori drumul.Totul parea promitator, vremea tinea cu noi, asfaltul era uscat, GPS-urile functionale, rezervoarele pline si cheful de drum pe masura.Dar cum socoteala de acasa ...nu se potriveste cu cea de la piata...situatia a denaturat intr-o minunat de inamolitoare actiune de recuperare a protagonistul din inima unei paduri aflate in apropiere de Telega.Cum s-a ajuns aici?Simplu o mica ratacire intr-un sat invecinat care ne-a dus pe toti pe un drum absolut superb (pentru pasionatii enduristi...nu si pentru noi insa...).Rataciti fiind cerem cateva detalii despre cum am putea iesi la asfalt...indrumati de un satean...tinem drept inainte cu precizarea de a nu ne abate de la drum...In ciuda indrumarii localnicului..GPS-ul arata o scurtatura considerabila...asadar eu impreuna cu PROTAGONISTUL si conducatorul ei...plecam in recunoastere ,ceilalti ramanad sa astepte vesti de la noi ,daca drumul este cat de cat practicabil.Cu cat inaintam cu atat ploile ce fusesera in acea zona isi faceau simtita prezenta prin straturile din ce in ce mai adanci de namol...cobor insa nu inainte de a preciza :" NU mai inainta!...hai sa intoarcem si sa-i sunam sa ne astepte, ca este imposibil de ocolit noroiul." dar deh...acolo unde exista pasiune exista si un dram de inconstienta :)...Inaintand, puternicul si masivul nostru protagonist, in cele din urma a ramas impotmolit intr-un namol care a impiedicat orice avansare.De aici a pornit "haos-ul" si distractia de asemenea...Incercam in 2 sa scoatem mobra din dificultate insa ce-a mai mare distanta vizibila in care protagonistul a acceptat efortuile noastre repetate a fost de aproximativ 80 de cm.Dupa aproximativ o ora si jumatate de incercari esuate ,apare si primul ajutor. Cu multa incredere incercam sa convingem atat namolul cat si motocicleta sa cedeze in fata tentativelor noastre de salvare.Aproximativ 50 de incercari esuate,incercari ce s-au finalizat cu 3 oameni plini de noroi si o motocicleta ambitioasa.Dupa ce am carat zeci de bolovani si lemne in speranta ca vom reusi sa o scoatem la capat...hotaram sa renuntam.In tot timpul acesta, ceilalti tovarasi de drum sunau ingrijorati de situatie( ei retragandu-se in Campina la un peco intrucat le era imposibila localizarea noastra fara GPS) si oferindu-ne idei precum:ajutorul unui tractor sau al unui cal...ceea ce era absolul imposibil pentru ca se inoptase serios iar cel mai apropiat sat era la o distanta suficient de mare incat sa decidem ca ramanem aici .Hotarati fiind sa lasam motocicleta in padure si sa venim in ziua urmatoare sa o recuperam,posesorul motocicletei aflata in dificultate da niste telefoane pentru a gasi un loc unde am putea sa inoptam.Dar cum in Romania mai exista si specimene rare de oameni buni acele telefoane au avut ca rezultat venirea a 2 prieteni ai celui apelat, care echipati cu lopeti, lanterne, chingi ...tigari , apa si ceai cald :) ne-au ajutat sa scapam personajul acestei peripetii de o solitudine totala intr-o padure deloc primitoare.Dupa aproximativ 6 ore de incercari, de resemnari si de ambitii am reusit sa purcedem din nou la drum intru intalnirea tovarasilor aflati in benzinarie. O ZI de neuitat cu siguranta pentru toti participantii la aceasta iesire :)
Multumiri lui Angi, Mihai si John...daca nu erati voi probabil finalul era unul ceva mai trist.
Un link cu ceva mai multe detalii si pareri gasiti aici: http://www.motociclism.ro/forum/index.php?showtopic=507606&st=0&p=2379528&#entry2379528
Asadar sa incepem :
Sambata in jurul orei zece cele doua mandre Sally si GRG au venit la domiciliul meu pentru a ridica ancorele spre evenimentul sustinut de Harley ( test ride).Cu multa adrenalina si entuziasm am pornit inspre iesirea din Bucuresti, spre reprezentanta cunoscutului fabricant de motociclete.Ajunsi acolo, detinatorii celor doua mandre, cu ceva emotii la purtator, au scos la o tura de aproximativ 20 de minute 2 Electra Glide-uri.Cum era de asteptat aprecierile au fost pe masura greutatii de 375 de Kg pe care o cantareste motocicleta mai sus mentionata.Dupa incheierea turului ,s-au mai alaturat gupului nostru inca 3 motociclete care au imbratisat bucurosi ideea de a face un drum pana la Cheia.Full echipati pornim calare catre atingerea target-ului stabilit pentru aceea zi de sambata...Pe drum gasca si-a mai deschis bratele unui Varadero absolut superb.Sase motociclete, 8 oameni toti cu speranta ca vom ajunge fericiti la Cheia am continuat increzatori drumul.Totul parea promitator, vremea tinea cu noi, asfaltul era uscat, GPS-urile functionale, rezervoarele pline si cheful de drum pe masura.Dar cum socoteala de acasa ...nu se potriveste cu cea de la piata...situatia a denaturat intr-o minunat de inamolitoare actiune de recuperare a protagonistul din inima unei paduri aflate in apropiere de Telega.Cum s-a ajuns aici?Simplu o mica ratacire intr-un sat invecinat care ne-a dus pe toti pe un drum absolut superb (pentru pasionatii enduristi...nu si pentru noi insa...).Rataciti fiind cerem cateva detalii despre cum am putea iesi la asfalt...indrumati de un satean...tinem drept inainte cu precizarea de a nu ne abate de la drum...In ciuda indrumarii localnicului..GPS-ul arata o scurtatura considerabila...asadar eu impreuna cu PROTAGONISTUL si conducatorul ei...plecam in recunoastere ,ceilalti ramanad sa astepte vesti de la noi ,daca drumul este cat de cat practicabil.Cu cat inaintam cu atat ploile ce fusesera in acea zona isi faceau simtita prezenta prin straturile din ce in ce mai adanci de namol...cobor insa nu inainte de a preciza :" NU mai inainta!...hai sa intoarcem si sa-i sunam sa ne astepte, ca este imposibil de ocolit noroiul." dar deh...acolo unde exista pasiune exista si un dram de inconstienta :)...Inaintand, puternicul si masivul nostru protagonist, in cele din urma a ramas impotmolit intr-un namol care a impiedicat orice avansare.De aici a pornit "haos-ul" si distractia de asemenea...Incercam in 2 sa scoatem mobra din dificultate insa ce-a mai mare distanta vizibila in care protagonistul a acceptat efortuile noastre repetate a fost de aproximativ 80 de cm.Dupa aproximativ o ora si jumatate de incercari esuate ,apare si primul ajutor. Cu multa incredere incercam sa convingem atat namolul cat si motocicleta sa cedeze in fata tentativelor noastre de salvare.Aproximativ 50 de incercari esuate,incercari ce s-au finalizat cu 3 oameni plini de noroi si o motocicleta ambitioasa.Dupa ce am carat zeci de bolovani si lemne in speranta ca vom reusi sa o scoatem la capat...hotaram sa renuntam.In tot timpul acesta, ceilalti tovarasi de drum sunau ingrijorati de situatie( ei retragandu-se in Campina la un peco intrucat le era imposibila localizarea noastra fara GPS) si oferindu-ne idei precum:ajutorul unui tractor sau al unui cal...ceea ce era absolul imposibil pentru ca se inoptase serios iar cel mai apropiat sat era la o distanta suficient de mare incat sa decidem ca ramanem aici .Hotarati fiind sa lasam motocicleta in padure si sa venim in ziua urmatoare sa o recuperam,posesorul motocicletei aflata in dificultate da niste telefoane pentru a gasi un loc unde am putea sa inoptam.Dar cum in Romania mai exista si specimene rare de oameni buni acele telefoane au avut ca rezultat venirea a 2 prieteni ai celui apelat, care echipati cu lopeti, lanterne, chingi ...tigari , apa si ceai cald :) ne-au ajutat sa scapam personajul acestei peripetii de o solitudine totala intr-o padure deloc primitoare.Dupa aproximativ 6 ore de incercari, de resemnari si de ambitii am reusit sa purcedem din nou la drum intru intalnirea tovarasilor aflati in benzinarie. O ZI de neuitat cu siguranta pentru toti participantii la aceasta iesire :)
Multumiri lui Angi, Mihai si John...daca nu erati voi probabil finalul era unul ceva mai trist.
Un link cu ceva mai multe detalii si pareri gasiti aici: http://www.motociclism.ro/forum/index.php?showtopic=507606&st=0&p=2379528&#entry2379528
vineri, 9 aprilie 2010
REQUIEM FOR A DREAM
De ce requiem for a dream?pentru ca fiecare avem cate un vis, cate un tel, cate un ideal si pentru implinirea sa alergam grabiti prin viata si luptam cu toate fortele.Pana acum ceva timp visele mele erau undeva inchise fara prea mari sperante pentru ca obosisem sa lupt.Acum situatia este alta! In fiecare secunda ma gandesc si caut solutii pentru a le materializa, pentru a le concretiza.Ceea ce vreau sa spun este ca viata este mult prea scurta ca sa renuntam la idealuri...ele ne fac sa simtim ca traim, prin forma lor abstracta si generalizata.."idealuri-le" se contureaza in mintea noastra, capata o forma, o culoare, o origine, un nume...etc.De ce sa renuntam la ceva ce ne dorim fara lupta...si daca cumva ne simtim saturati de aceasta lupta si cadem..de ce sa nu ne ridicam din nou?...de ce sa nu luam exemplul legendarei pasari Pheonix ce renaste din propria cenusa?...
Ieri gandindu-ma la cum ar fi mai bine sa fac lucrurile am ajuns la o concluzie..poate nu definitiva dar momentan este bine pironita in mintea mea : We grow great by dreams. All big men are dreamers. They see things in the soft haze of a spring day or in the red fire of a long winter's evening. Some of us let these great dreams die, but others nourish and protect them; nurse them through bad days till they bring them to the sunshine and light which comes always to those who sincerely hope that their dreams will come true.
Nimeni nu poate defini exact un vis...deoarece pentru fiecare dintre noi "el" are forme diferite si moduri diferite de definire.Cert este ca in ciuda numeroaselor aspecte ale sale "el" ne face sa ne trezim cu zambetul pe buze si sa incepem o noua zi cu un scop.Fara acest scop probabil am fi doar niste masinari, rationale ce-i drep...dar in ce masura mai conteaza rationalitatea cand facem totul robotizat?.Cunosc oameni care se deplaseaza mecanizat prin viata, facand lucrurile pentru ca asa trebuie, chiar daca situatia in care se afla nu este pe placul lor, nu indraznesc sa lupte sa o schimbe...nu indraznesc sa viseze.De ce? pentru ca le este frica de esec, de dezamagire, pentru nu mai au curaj sa lupte...ma gandesc ce as prefera sa fiu un robot? sau sa traiesc fiecare senzatie oferita de inaintare sau de bataia in retragere pe care le voi intalni cu siguranta in drumul pe care il parcurg pentru indeplinirea idealurilor mele?.In mod cert, indiferent de rezultat voi continua sa lupt.
Cateva melodii cu si despre aceasta " problematica" a idealurilor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
