De ce requiem for a dream?pentru ca fiecare avem cate un vis, cate un tel, cate un ideal si pentru implinirea sa alergam grabiti prin viata si luptam cu toate fortele.Pana acum ceva timp visele mele erau undeva inchise fara prea mari sperante pentru ca obosisem sa lupt.Acum situatia este alta! In fiecare secunda ma gandesc si caut solutii pentru a le materializa, pentru a le concretiza.Ceea ce vreau sa spun este ca viata este mult prea scurta ca sa renuntam la idealuri...ele ne fac sa simtim ca traim, prin forma lor abstracta si generalizata.."idealuri-le" se contureaza in mintea noastra, capata o forma, o culoare, o origine, un nume...etc.De ce sa renuntam la ceva ce ne dorim fara lupta...si daca cumva ne simtim saturati de aceasta lupta si cadem..de ce sa nu ne ridicam din nou?...de ce sa nu luam exemplul legendarei pasari Pheonix ce renaste din propria cenusa?...
Ieri gandindu-ma la cum ar fi mai bine sa fac lucrurile am ajuns la o concluzie..poate nu definitiva dar momentan este bine pironita in mintea mea : We grow great by dreams. All big men are dreamers. They see things in the soft haze of a spring day or in the red fire of a long winter's evening. Some of us let these great dreams die, but others nourish and protect them; nurse them through bad days till they bring them to the sunshine and light which comes always to those who sincerely hope that their dreams will come true.
Nimeni nu poate defini exact un vis...deoarece pentru fiecare dintre noi "el" are forme diferite si moduri diferite de definire.Cert este ca in ciuda numeroaselor aspecte ale sale "el" ne face sa ne trezim cu zambetul pe buze si sa incepem o noua zi cu un scop.Fara acest scop probabil am fi doar niste masinari, rationale ce-i drep...dar in ce masura mai conteaza rationalitatea cand facem totul robotizat?.Cunosc oameni care se deplaseaza mecanizat prin viata, facand lucrurile pentru ca asa trebuie, chiar daca situatia in care se afla nu este pe placul lor, nu indraznesc sa lupte sa o schimbe...nu indraznesc sa viseze.De ce? pentru ca le este frica de esec, de dezamagire, pentru nu mai au curaj sa lupte...ma gandesc ce as prefera sa fiu un robot? sau sa traiesc fiecare senzatie oferita de inaintare sau de bataia in retragere pe care le voi intalni cu siguranta in drumul pe care il parcurg pentru indeplinirea idealurilor mele?.In mod cert, indiferent de rezultat voi continua sa lupt.
Cateva melodii cu si despre aceasta " problematica" a idealurilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu